Ma puteti contacta la adresa de e-mail andreil@wgz.ro

Zona discutiilor nesfarsite...


Recieve news about this website directly to your mailbox
<a rel="me" href="http://www.daniweb.com/members/lucaciandrew/938124"><img
src="http://www.daniweb.com/certificates/member938124.jpg"
border="0" alt="lucaciandrew has contributed to DaniWeb"
width="120" height="90" /></a>
Liceul Teologic Baptist „Emanuel”
Cluj-Napoca







Biocombustibili






Elev: Lucaci Andrei
Clasa: a XI-a B
Profesor: Gherman Diana
Disciplina: Științe







Mai 2010
Cuprins
1. Introducere…………………………………………………………………….......3
2. Istoric………………………………………………………………………………3
3. Material și metodă…………………………………………………………………3
4. Ce sunt biocombustibilii? …………………………………………………………5
5. Surse……………………………………………………………………………….6
























1. Introducere
Scopul acestei lucrări de faţă este de a încerca să arăt cât mai multe despre descoperirile efectuate în ceea ce priveşte biocombustibilii, de a arăta cât de poluanţi sau de inofensivi sunt pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

2. Istoric
Uleiurile vegetale au fost primul combustibil, probat la sfârşitul secolului XIX în motorul cu compresor al lui Rudolf Diesel. De atunci şi până la începutul anilor '50 ai secolului XX au fost întreprinse numeroase încercari de a înlocui parţial sau integral motorina cu ulei vegetal. În 1990, în Germania a fost elaborată tehnologia de utilizare a uleiului bogat în acid iruc pentru a obţine esterul metilic, care ar putea fi întrebuinţat de motoarele Diesel. În 1991, în Olmule (Austria) a fost dată in exploatare prima fabrică din lume de producere a biocombustibilului ecologic pur. Revista "Eur Observer", din 2002, informează că de-a lungul ultimilor 10 ani, producerea biocombustibilului în lume a sporit de zece ori. De exemplu, în Republica Cehă au fost construite şi date în exploatare 22 de fabrici care produc biodizelin. Un şir de ţări din Europa au făcut modificări în motoarele cu ardere internă, care permit utilizarea uleiului vegetal bogat în acid iruc în calitate de combustibil ce nu poluează atmosfera. Comisia Uniunii Europene a aprobat directiva "Despre contribuirea la utilizarea biocombustibilului şi a altor genuri de combustibil renovabile în transport".

3. Material şi metodă
Numiţi biodiesel şi bioethanol, biocombustibilii sunt produse extrase din plante şi apoi prelucrate, ce pot fi amestecate cu motorină şi benzină, rezultatul fiind un combustibil mai puţin poluant. La noi începe în forţă producţia de biodiesel, dar se fac unele încercări şi pentru obţinerea bioethanolului.
Biodieselul se extrage din seminţele de rapiă; pe plan european se obţin în mod obişnuit circa 3 tone de sămânţă de rapiţă la hectar, din care se poate extrage o tonă de ulei crud de rapiţă. „Acest ulei crud poate fi folosit direct în motoare, până la 100% în perioada de vară, ca un adaos de 40% toamna, şi iarna într-o concentraţie mai mică“, explică profesorul Iosif Tripsa. Dar, pe lângă acest ulei, din rapiţă se mai obţine, prin procedeul de esterificare, şi ceea ce este cunoscut sub denumirea de biodiesel. „Tot un ulei vegetal, ce se amestecă la orice temperatură cu carburantul obişnuit. Însă aceste produse obţinute prin esterificare sunt mai scumpe şi necesită condiţii speciale“, afirmă Iosif Tripsa.
Utilizarea combustibililor proveniţi din uleiuri vegetale este posibilă în principal în următoarele variante: ulei vegetal pur, ulei vegetal în amestec cu motorina, metilester provenit prin esterificarea uleiului vegetal, amestec de metilester cu motorină, etc.
Biodieselul obţinut pe bază de uleiuri vegetale este un combustibil curat, biodegradabil şi reînnoibil, iar tehnologia de obţinere a acestuia este una curată; el nu este un produs petrolifer, dar poate fi amestecat în orice proporţie cu motorina pentru a avea un amestec combustibil ce se utilizează drept combustibil pentru motoarele cu ardere internă. Practic, orice autovehicul îl poate utiliza fără nici o modificare. În comparaţie cu motorina tradiţional, preţul este redus, iar noxele toxice produse sunt mult mai puţine. Este de aproximativ 10 ori mai puţin toxic decât sarea de bucătărie. Nu conţine sulf, permiţând folosirea de catalizatori. Nu este afectat consumul de combustibil sau turaţia motorului. Biodieselul poate fi utilizat fără nici oproblemă atât vara, cât şi iarna. Este mai puţin inflamabil – avantaje de stocare şi transport, punctul de aprindere a biodieselul fiind de 150°C, faţă de 70°C motorina diesel. Nu sunt necesare nici schimbări în sistemul de distribuţie (pompe, bazine, locaţii,etc).
Pentru obţinerea biocombustibilului se foloseşte mai des uleiul vegetal de rapiţă. Conform standardelor europene, din categoria uleiurilor bogate în acid iruc fac parte cele de rapiţă alimentară şi rapită sălbatică, la care conţinutul acidului iruc în ulei constituie 25-30%. Există şi soiuri de rapiţă alimentară şi sălbatică cu un conţinut redus de acid iruc, care se utilizează numai pentru obţinerea uleiului alimentar.
O altă metodă de obţinere a biodieselui este prin folosirea oricărui tip de ulei vegetal atât prospăt, cât şi recuperat după ce a fost folosit pentru gătit, în reacţie cu metanol în prezenţa sodei caustice. Proporţiile sunt de aproximativ 90% ulei şi 10% metanol, iar soda în jur de câteva zeci de grame la 1 litru de amestec. Perfect ecologic, cu grad minim de poluare, motorul nu mai face depuneri carbogazoase. Deşi motorul diesel a fost conceput să funcţioneze cu ulei, a fost adaptat pentru motorină din cauza vâscozităţii mari a acestuia. Acest lucru se remediază acum prin aplicarea esterizării lui cu alcool metilic, procedeu care îi aduce vâscozitatea la cea a motorinei. Un plus pentru înlocuirea motorinei cu uleiul este protejarea sistemului de injecţie datorită unei ungeri mai bune.

4. Ce sunt biocombustibilii?
Criza mondială de energie din ultimul timp a pus pe jar comunitatea ştiinţifică internaţională. Preţul ţiţeiului este tot mai greu de controlat. De aceea, trebuie căutate noi metode de a obţine combustibili “pe cale naturală”. Se pare că soluţia cea mai bună o reprezintă înlocuirea combustibililor convenţionali, fosili cu combustibili obţinuţi din surse regenerabile. Aceştia se numesc biocombustibili şi deja s-a început procesul de substituire treptată a combustibililor convenţionali cu acest nou tip de carburant. Din ce se pot obţin biocombustibilii? După cum o spune şi definiţia lor – din resurse regenerabile, adică dintr-o materie primă care poate fi refăcută permanent. O sursă permanentă de materie energetică o reprezintă plantele care conţin glucide sau poliglucide care înmagazinează energie. O astfel de plantă este porumbul. Orice crescător de animale ştie că porumbul conţine mult amidon, care este transformat de animalul care îl consumă în energie, care, dacă depăşeşte necesităţile energetice ale organismului este stocată sub formă de ţesut adipos. Amidonul poate fi transformat însă cu ajutorul enzimelor în glucoză, care poate fi fermentată cu ajutorul microorganismelor în etanol. Iată, deci o altă modalitate de a exploata energia înmagazinată în porumb, şi anume transformarea ei în etanol, care poate fi amestecat cu benzina şi ars în motoare. Pe lângă porumb, se mai folosesc şi alte produse vegetale pentru obţinerea de biocombustibili: sfecla de zahăr, soia, rapiţa, sau chiar uleiurile rezultate de la restaurante după prăjirea alimentelor. Grăsimile animale reprezintă o altă sursă regenerabilă de biocombustibili.








5. Surse
• www.andreil.wgz.ro
A LAD product © 2009-2011
Lucaci Andrei Design
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one